SCURT ISTORIC
Instituţie cu un rol fundamental în existenţa şi evoluţia societăţii umane, poliţia, ca şi coordonată obligatorie a statului este la fel de veche şi de actuală ca şi acesta reprezentând garantul respectării şi aplicării în mod permanent şi echidistant a legii.
În fiecare an de 25 martie, Poliţia Română îmbracă haine de sărbătoare, motivaţia regăsind-o în istorie, în timpul domniei lui Grigore Dimitrie Ghica, care înmâna la 1822, marelui Agă, Mihăiţă Filipescu steagul Agiei, legalizând funcţionarea acestei instituţii.
Izvoare scrise despre primele forme de organizare a poliţiei există încă din secolul XIV, când marele vornic avea însărcinarea de a păzi curtea domnească şi de a judeca pe toţi dregătorii, iar vătaful de vânători supraveghea păstrarea ordinii publice. Dacă menţionăm că la 1508 Neagoe Basarab, viitorul domn al Ţării Româneşti a fost vătaf de vânători, putem spune că activitatea de poliţie a fost încă de la început pe mâini bune. În secolul XVI, vătaful de vânători şi-a schimbat denumirea în Agă, funcţie pe care au ocupat-o la un moment dat nume ilustre ca Matei Basarab, Constantin Brâncoveanu, Mihai Viteazul.
Prima menţiune documentară a Agiei ca şi dregătorie este consemnată în documentul emis de cancelaria lui Petru Voievod, la 10 decembrie 1567, o poruncă prin care domnitorul dăruieşte jupânului Oxaţie, mare Agă, satul Caliopi.
Devenind o instituţie importantă a statului feudal, Agia aduna sub steagul ei importante efective militare care participau în situaţii de necesitate la apărarea hotarelor ţării.
Importante modificări pe linia înfiinţării unor noi sectoare de activitate şi stabilirea unor noi atribuţii s-au făcut în timpul domniilor fanariote, iar ulterior, prin aplicarea Regulamentelor Organice s-au constituit primele organe de ordine moderne, prin transformarea Agiei în Poliţie, atribuţiile ei fiind în cadru larg asemănătoare cu cele de astăzi. La jumătatea secolului XIX în Moldova, sub domnia lui Grigore Alexandru Ghica, s-au lărgit atribuţiile poliţiei, acestea fiind cuprinse într-o condică poliţienească, prin care se organiza poliţia urbană şi cea rurală.
În Muntenia, în timpul domniilor lui Vodă Gh. Bibescu şi Barbu Ştirbei, s-au organizat servicii poliţieneşti într-o formă asemănătoare.
Foarte importante în organizarea şi funcţionarea poliţiei au fost printre altele :
- Legea comunală emisă de Al.I.Cuza în 1864, prin care s-a creat poliţia comunală de pe lângă primării.
- Actele legislative emise în aprile 1877 şi iunie 1878, prin care, serviciul siguranţei publice (poliţia) se supunea autorităţilor comunale.
- Legea propusă de Vasile Lascăr din aprilie 1903, considerată prima lege organică a poliţiei.
- Legea iniţiată în anul 1929 de către Ministru de Interne de atunci, Alexandru Vaida Voievod şi care viza organizarea poliţiei generale a statului.
- Decretul nr.25 al Prezidiului Marii Adunãri Nationale din 23 Ianuarie 1949 prin care erau create organele de miliţie subordonate Ministerului Afacerilor Interne.
- Legea nr. 40 din 1990 prin care s-a revenit la vechea denumire de poliţie, urmând ca prin Constituţia din 1992, Poliţia să îşi reintre în atribuţiile fireşti.
- Legea nr. 218 din 9 mai 2002 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române ca instituţie ce exercită atribuţii privind „apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoanei, a proprietăţii private şi publice, prevenirea şi descoperirea infracţiunilor, respectarea ordinii şi liniştii publice, în condiţiile legii”.
În contextul actual, Poliţia Română a devenit o instituţie bazată pe principii moderne şi democratice, cu o nouă abordare şi viziune în relaţiile cu societatea dar mai ales cu o mentalitate modernă fapt ce îi determină pe poliţişti să fie mai conştienţi de rolul şi valoarea lor, iar pe oameni mai încrezători în conştiinţa celor care le apără drepturile.
Integritate şi profesionalism, curaj şi promptitudine sunt doar câteva din principiile după care trebuie să se călăuzească fiecare poliţist în activitatea sa, fără să uite nici o clipă de datoria pe care o are faţă de cetăţean şi de faptul că nu are decât un singur superior – Legea.
